Col. dr. Emil Străinu
Introducere
Influenţarea de la distanţă este baza hipnozei. asupra unei persoane şi permite operatorului psi să afecteze neuronii celuilalt. Utilizarea influenţării de la distanţă ar putea prin urmare să afecteze pieţele financiare, prin influenţarea creierelor participanţilor pe aceste pieţe. Japonezii au cumpărat o serie de realizări ale psihotronicii ruseşti, în timp ce chinezii dispun de centre de cercetare dedicate influenţării de la distanţă. Deoarece câmpul biofizic rezidă în fiecare din noi, se pare că influenţarea de la distanţă va fi văzută ca o ameninţare asupra decidenţilor. Cursa viitoare a înarmărilor se va desfăşura pentru a descoperi noi instrumente capabile să inducă o mai mare putere de influenţare de la distanţă, pe de o parte, iar pe de alta, pentru descoperirea şi utilizarea unor tehnici de protecţie. Pe linia frontului se vor afla spionii psihici. Se pare că în prezent numai ruşii deţin tehnica de influenţare de la distanţă. China şi Japonia au dobândit o serie de succese în acest domeniu.
Odată cu intrarea unor întreprinderi mici în domeniul spionajului psihic, toate acţionând cu personal militar american „pensionat”, se poate prevedea că în viitor influenţarea de la distanţă se va extinde. Influenţarea de la distanţă militară se va dezvolta în continuare şi va deveni astfel o ameninţare pentru decidenţii din economie, politică şi bineînţeles din domeniul militar. Aceştia vor deveni ţinte în războaiele viitoare.
Vindecarea alternativă
Unele aspecte ale vindecării alternative pot fi concepute ca o utilizare a influenţării de la distanţă. Abilitatea de a afecta propriul corp, precum şi al altor persoane poate avea implicaţii foarte importante pentru vindecarea şi sănătatea naţiunii. Efectul influenţării de la distanţă este baza ştiinţifică a felului cum acţionează spiritul asupra materiei, permiţând vindecări spectaculoase chiar în absenţa fizică a vindecătorului. Câmpurile morfogenetice ale corpului biofizic sunt capabile să afecteze toate aspectele celulei şi ale structurii genetice. De aceea medicina bazată pe biofizică va produce vindecări miraculoase în secolul 21. Influenţarea de la distanţă se va dovedi un mijloc de creştere a duratei de viaţă. Se vehiculează deja cifra de 600 de ani ca durata vieţii oamenilor în viitor. Se vor micşora de asemenea numărul de morţi prin accidente. S-a demonstrat statistic că fără boli în 600 de ani o persoană va muri dintr-un accident. Alterând realitatea prin mijloace psihotronice aceste accidente se pot prevedea şi deci persoana respectivă va putea să se ferească.
Realitatea cuantică
Pentru a înţelege ceea ce se petrece în afara bandei de EM ( electromagnetice ) pentru a explica evenimentele psihotronice, avem nevoie de o reamintire a cunoştinţelor de fizică. La începutul secolului anterior, Ernst Schrodinger şi Werner Heisenberg au formulat legile de bază ale mecanicii cuantice. Această teorie descrie fizica lumii subatomice. S-a descoperit că în lumea mecanicii cuantice, entităţile subatomice cum ar fi electronii ar putea să se comporte nu numai ca nişte particule, dar şi ca undă. Aceste efecte ciudate cuantice este de presupus să dispară atunci când entităţile devin mai mari. Astfel în lumea normală acestea nu există. Se pune întrebarea dacă câmpurile biofizice utilizate în psihotronică nu sunt radiaţii EM, ci o nouă formă de câmpuri cuantice. Dacă ar fi aşa aceste evenimente din mecanica cuantică ar putea să explice cum câmpul biofizic poate fi în două locuri în acelaşi timp, atât la locul obiectivului, cât şi al spionului psihic. Prin această metodă informaţia poate fi transmisă de la situl de acţiune la creierul persoane observate. De fapt, câmpul biofizic poate fi în acelaşi timp în două locuri şi este capabil să ştie ce vede fiecare stare. Dr. Bell a elaborat o teoremă din mecanica cuantică care afirmă că particulele subatomice sau fotonii care s-au obţinut prin divizarea în două a unei alte subparticule sau foton vor avea aceleaşi caracteristici. Teorema lui Bell şi conectivitatea între perechile de subparticule le-a permis oamenilor de ştiinţă să transmită în condiţii de securitate informaţia. Dacă corpul biofizic este un câmp cuantic, atunci când se divide pentru a realiza acţiunea psihotonică, fiecare componentă va cunoaşte ceea ce perechea sa din câmpul biofizic a observat. Transmisia cuantică a informaţiei ar putea explica cum informaţia psihotronică trece de la situl observat la spionul psihic.
Pisica lui Schrodinger
În mecanica cuantică, o entitate poate fi în două stări diferite în acelaşi timp. Aceasta este superimpoziţia stărilor. Natura duală a realităţii a fost prezentată în multe cărţi. Cel mai faimos exemplu al acestui fenomen este pisica lui Schrodinger. O pisică este închisă într-un container perfect etanşeizat. În container este o canistră cu un gaz otrăvitor care este activat prin înjumătăţirea unui izotop, a cărui durată de înjumătăţire este egală cu cea a perioadei în care stă pisica în container. Deoarece probabilitatea ca izotopul radioactiv să se descompună şi să transmită semnalul letal pentru eliberarea gazului otrăvitor este de 50 la sută, atunci pisica are 50 la sută şanse să supravieţuiască. Însă în conformitate cu mecanica cuantică, pisica este de fapt o funcţie undă care până când este observată nu se poate spune dacă pisica este moartă sau vie. Atunci când un observator deschide containerul şi distruge câmpul cuantic al pisicii, care acum este conectat la izotopul aflat în descompunere se poate aprecia starea pisicii. Aceasta arată cum efectele subatomice cuantice pot într-adevăr să afecteze lumea reală. Nici-un mecanicist cuantic nu a dus mai departe rezolvarea problemei.
Întreaga teorie cuantică este dependentă de ecuaţia de undă a lui Schrodinger. Dezvoltată din teoria undei, ecuaţia matematică a fost descoperită de Ernst Schrodinger. În relaţia matematică, probabilitatea găsirii unei particule este dată de o funcţie care se conformă principiilor mecanicii undei. Astfel că în loc ca particula să fie localizată, ea este disipată în spaţiu şi se poate numai calcula o probabilitate de găsire a acesteia într-o anumită locaţie, până când aceasta este observată propriu-zis. Ecuaţia consideră că evenimentele cuantice sunt nelocalizate cu multe posibilităţi potenţiale. Observatorul nu poate să determine ce efect va avea o funcţie undă. Este ca şi cum actul observării se disipează în multe funcţii undă potenţiale şi până la urmă se forţeză să se manifeste numai în una specifică. Prin urmare, în teorie, în timpul acţiunii psihotronice, câmpul biofizic al spionului psihic călătoreşte spre ţintă având ca model matematic o ecuaţie undă cuantică care nu determină o anumită poziţie, ci probabilitatea de a se afla într-un din foarte multele posibilităţi. După sosirea la situl ţintă corpul biofizic al spionului psihic poate avea dificultăţi în manifestare, asemenea unei persoane care vrea să se trezească dintr-un vis. Acesta poate fi un motiv de ce acţiunile psihotronice nu apare la oamenii care nu sunt antrenaţi special. Se mai poate astfel explica de ce informaţia de natură psihotronică poate fi neconsistentă la început, iar apoi brusc apare bilocaţia, când s-ar părea că spionul psihic este acum într-un alt loc.
Câmpurile morfogenetice – câmpuri energetice care modelează viaţa
Biologii specializaţi în studiul celulei ştiu că genomul uman (cromozomii care alcătuiesc materialul genetic uman) nu conţine suficientă informaţie pentru a transforma masa celulelor oului fertilizat numită blastocist în embrion. Câmpurile morfogenetice biofizice asigură comutarea pe genele specifice şi renunţarea la altele, în funcţie de poziţia lor în blastocist din uter. Dacă aceştia se află lângă axă în vârf, ei devin celulele ochiului şi ale esofagului. Dacă sunt în partea de jos vor deveni anus, iar dacă sunt în centrul blastocistului vor deveni tubul digestiv. Dacă sunt la suprafaţă vor deveni celulele pielii. Câmpurile biofizice păstrează informaţia care va determina ca celule identice să devină celule din sisteme diferite, în funcţie de poziţia lor.
Prin urmare câmpul biofizic conţine foarte multe informaţii care nu sunt conţinute în genom. Mai mult, câmpul biofizic poate controla expresia genei. O consecinţă naturală a acîiunilor psihotronice a fost dezvoltarea la practicienii psihotronişti a unei evoluţii în câmpurile lor morfogenetice. Asemănător neuronilor afectaţi de darwinismul neural, câmpurile morfogenetice pot evolua de la conştienţa primară la niveluri înalte de conştienţă. Prin exersarea tehnicilor psihotronice de către corpul biofizic, câmpurile morfogenetice din care este alcătuit vor evolua şi vor deveni conştiente (conştienţa primară). Cu o practică lungă, aceste câmpuri devin autoconştiente (conştienţă înaltă), Acest proces permite obţinerea unor puternice abilităţi psihotronice, dar mult mai important, ar putea conduce ca psi-operatorul să fie capabil să comute aceste gene între cele două poziţii on şi off. Sănătatea şi gerontologia (ştiinţa prelungirii vieţii active) sunt influenţate de aceste descoperiri. Tim Rifat a dezvoltat PPNI ( Imunologia neurală, psiho, paranormală) care constă din folosirea acţiunilor psihotronice, a simţirii de la distanţă şi a influenţării de la distanţă pentru dezvoltarea câmpurilor morfogenetice spre o conştienţă înaltă. S-a descoperit că o genă s-a schimbat natural în versiunea sa normală la un pacient suferind de o boală genetică letală, prin urmare genomul este supus schimbării în corp.
Conştienţa biofizică – spiritul într-o maşină
Creierul poate gândi fără ajutorul câmpului biofizic, dar acest câmp prin conexiunile sale cu creierul şi neuronii poate influenţa creierul ca şi mintea şi psihicul.
Cercetările asupra acţiunilor infoenergetice şi OOBE (de călătorie extracorporală ) indică faptul că şi câmpul biofizic poate gândi separat faţă de creier şi poate atunci când este puternic să devină conştient de sine (conştienţă de nivel înalt). Aceasta permit un vis lucid, călătorii astrale şi percepţia întregii vieţi după o experienţă de moarte clinică. Mecanismul prin care corpul biofizic începe să dezvolte abilitatea de a gândi separat de corpul fizic se dezvoltă într-un mod asemănător cu cel din principiul selecţiei naturale a lui Darwin. Aceleaşi mime, idei şi acţiuni care se execută în mod obişnuit devin baza câmpurilor morfogenetice care alcătuiesc corpul biofizic. În termeni mai exacţi, o mimă este o unitate de evoluţie culturală care se autopropagă aidoma unei gene (unitatea genetică). Termenul a fost introdus în 1976 de către Richard Dawkins în controversatul său bestseller „Gena egoistă”. Mimele pot fi fragmente din idei, limbaje, melodii, linii ale modei, abilităţi, valori morale şi estetice sau orice altceva care sunt de obicei asimilate şi transferate altora ca atare (ca un întreg). Studiul modelelor evolutive de transfer a informaţiei se numeşte mimetică. Prin practicarea RV, câmpul biofizic se dezvoltă dintr-o stare latentă într-una în care are propria conştiinţă. Apare atunci RV spontan.
Realitatea duală
Ar putea acţiunile psihonergetice să fie un câmp biofizic care se mişcă într-o realitate paralelă? Dacă este aşa cunoştinţele noastre despre natură pot fi foarte limitate deoarece nu cunoaştem mai nimic despre această a doua realitate. Aceasta este contiguă cu a noastră şi ne este făcută trimetere la ea prin intermediul mecanicii cuantice.
Această realitate paralelă este observată în visul lucid şi în cadrul experienţelor OOBE (experimente extracorporale), precum şi în stările de reverie. Aborigenii din Australia o mulţime de cunoştinţe despre realitatea din timpul visurilor. Spionii psihici reînvaţă abilităţile pe care le aveau strămoşii noştri acum mii de ani. Realitatea cuantică depăşeşte lumea fizică. Când închidem ochii şi ne imaginăm locul în care ne aflăm şi privim în jurul nostru, câmpul biofizic pe care îl posedăm începe să fie conştient de realitatea cuantică care este perechea din umbră a celei pe care o trăim.
Această realitate din timpul visului nu este de natură EM, este alcătuită dintr-o mulţime de câmpuri noi. Aceste efecte de câmp sunt baza fenomenelor biofizice, biotronice şi bioplasmatice. Faţa electronică a psihotronicii folosită de guverne pentru aparatele de control al minţii şi sistemele de arme asociate simulează aceste efecte de câmp. În fizică conceptul de dualitate se dovedeşte a fi folositor în scrierea ecuaţiilor dificile pe care fizicienii le utilizează pentru a descrie realitatea. Aşa numita teorie a toate (TOE) oferă răspunsuri sensibile care nu implică infiniţii. Există in univers 4 forţe fundamentale recunoscute de fizica actuala şi anume gravitaţia, forţa electromagnetică, forţa slabă şi forţa tare intranucleară. De asemenea, ca o formulare a electrodinamicii cuantice s-a ajuns la teoria unificării forţelor electromagnetice şi slabe în forţa “electroslabă” care apare la temperaturi comparabile cu cele ale universului timpuriu. Această unificare a dus la teoria că forţele slabe, electromagnetice şi puternice pot fi unificate în “modelul standard al materiei”. Acest model e încă incomplet şi se crede că s-ar putea unifica in “marea teorie unificată a câmpurilor”. Ducând teoria mai departe, ea încă exclude gravitaţia. Se aduc ipoteze în favoarea unei “theory of everything” – TOE - care unifică toate forţele fundamentale. O încercare de a formula această teorie ar fi supergravitatea sau teoria stringurilor,
O realitate din umbră care se suprapune parţial cu a noastră şi care este compusă din câmpuri biofizice ar permite fenomenele psi, deoarece acestea există în realitatea cuantică. A deveni conştient de realitatea cuantică pare a fi un lucru dificil. Dacă omul este născut surd, mut şi orb la această realitate care este cauzată de mime, viruşi mentali care vin din lumea fizică mecanicistă, numai introducerea noilor mime care descriu lumea cuantică va face omul conştient de lumea psi. Realtatea cuantică care se suprapune peste a noastră şi care se face vizibilă numai la nivel subatomic este destul de greu de înţeles până când dezvoltarea acţiunilor infoenergetice şi a războiului psi nu vor fi suficient de răspândite şi de popularizate.
Darwinismul neural
Un alt fenomen analizat în această lucrare a fost acela de a fi conştient în acelaşi timp în două locuri. Aceasta este superimpoziţia cuantică a stărilor despre care s-a vorbit mai înainte.
Principiul superimpoziţiei afirmă că două câmpuri au o existenţă separată care permite energiei conţinute să rămână neschimbată atunci când ele sunt aduse împreună. Acest principiu furnizează un răspuns simplu la două din cele mai dificile întrebări care sunt discutate de fizică. Cum sarcinile electrice îşi exercită forţele unu către cealaltă? Cum sunt generate câmpurile magnetice? Principiul superimpoziţiei afirmă că o sarcină şi câmpul său electric sunt două aspecte ale aceluiaşi lucru. Sarcina apare ca o polarizare a spaţiului către un punct terminal al unei suprafeţe, posibil sferice, care înconjoară un punct aflat în centrul sarcinii. Suprafaţa nu este distinctă de câmpul electric. Astfel fiecare electron şi quark au o prezenţă extinsă în spaţiu. Astfel spaţiul are o proprietate locală ca fiecărui să îi corespundă o forţă, O sarcină prezintă o forţă de la oricare din câmpurile electrice prezente în acea locaţie şi aceste forţe sunt adunate conform procesului de adunare a vectorilor.
Câmpurile magnetice apar ca mişcări relative ale câmpurilor electrice unul în altul. Atunci când un curent electric circulă printr-un conductor, câmpurile electrice de electroni care compun curentul se mişcă cu acesta în câmpurile electrice ale celorlalte sarcini care compun structura atomică a conductorului.
Existenţa câmpurilor magnetice constituie ele însele o demonstraţie a principiului superimpoziţiei. Acest principiu ne permite să înţelegem cum acţionează forţele la distanţă, generarea câmpurilor magnetice, rezultatul nul al experimentului Michelson-Morley, creşterea masei şi ca urmare încetinirea ceasului la viteze mari, stocarea energiei cinetice.
Percepţia fizică a corpului material şi acţiunile infoenergetice transportate de corpul biofizic pot apărea simultan. Acest fapt are implicaţii serioase pentru că de aici rezultă o existenţă separată a creierelor noastre şi a câmpului biofizic. Mai mult fiecare dintre acestea realizează existenţa simultană a celuilalt. Dr. Gerald Edelman, un neurofiziolog de seamă, a formulat teoria darwinismului neural. Acesta postulează că neuronii, care realizează conexiunile dintre celulele creierului, sunt într-o concurenţă prin selecţia naturală. Este ca şi cum fiecare celulă a creierului şi fiecare neuron se luptă pentru existenţă cu celelalte celule şi cu ceilalţi neuroni. Numai cel mai potrivit va supravieţui. În cazul creierului, numai acele conexiuni care sunt cele mai frecvent utilizate vor supravieţui. Conexiunile alcătuiesc o reţea neurală a celulelor creierului, care este conştientă de ceea ce se petrece în jurul ei prin simţuri. Acest model este rezultatul tuturor celulelor creierului care luptă pentru supravieţuire. Este de asemenea un model pentru acţiunile zilnice pe care le întreprindem cum ar fi plimbatul şi vorbirea. Aceste forme ale reţelelor neuronale concurează între ele în cadrul unei forme estinse tridimensionale. Rezultatul acestei competiţii este o persoană care poate să existe, care gândeşte, are conştiinţă de sine. Aceasta este conştiinţa de nivel înalt.
Învăţarea RV
Proiectarea conştiinţei în afara corpului a fost, cel puţin până acum, un fenomen subiectiv. Fenomenel paranormale sunt prin natura lor vizionare şi greu de luat o decizie aspra naturii lor. Totuşi o primă concluzie care se poate extrage este privind faptul că aceste fenomene provin din lumea cuantică. Înţelegerea naturii acţiunilor psihoenergetce conduce la explicarea fenomenului care permite efectuarea unor predicţii despre comportamentul câmpului biofizic în cazul acţiunilor psihoenergtice. De asemenea, se pot crea premizele optimizării efectului infonergetic, prin antrenarea persoanelor să atingă mai rapid performanţele dorite. În lucrare vom prezenta cum o persoană poate să-şi ridice singur aptitudinile în domeniul vederii extrasenzoriale. Pentru aceasta este nevoie să se repare mimele pe care persoana le-a primit încă de la naştere. Este posibila să se upgradeze bio-software-ul astfel ca persoana în cauză să reuşească să obţină maximul din potenţialul său privind spionajul psihic. Pentru aceasta, este nevoie de o serie de instrumente care vor realiza interfaţa cu vehiculul biofizic, astfel ca să fie posibilă vederea extrasenzorială la distanţă. O înţelegere exactă a câmpului biofizic care acţionează ca o conduită pentru informaţia infoenergetică este necesară astfel ca persoana în cauză să fie capabilă să înţeleagă realitatea cuantică, pe care omul modern nu o poate simţi.
Câmpurile biofizice
În acţiunea infoenergtică, câmpul latent biofizic (numit de biologi câmpul morfogenetic), trebuie să se dezvolte până la un punct în care el devine conştient de ceea cel înconjoară. Dr. Rupert Sheldrake, valorificând ideile sale privind câmpurile biofizice care înconjoară organismul, a elaborat teoria rezonanţei morfice. În această teorie, corpurile morfogenetice mediază şi controlează dezvoltarea şi evoluţia creaturilor vii şi le stabileşte caracteristicile care vor fi trecute urmaşilor. Dacă cineva reuşeşte să facă aceste câmpuri morfogenetice să fie conştiente de mediul înconjurător, se vor putea stabili bazele pentru acţiunile psihoenergetice. Aceasta este conştiinţa primară. Cursurile de vedere extrsenzorială americane, care nu pornesc de la înţelegerea acestor procese biofizice, luate 12 ore pe zi, 7 zile din săptămână, au nevoie de timpul a 18 luni pentru a incalcula autoconştienţa câmpurilor biofizice de care este nevoie în acţiunile psihoenergtice. Înţelegerea proceselor invocate permite reducerea acestei perioade prin obţinerea unor metode mai eficiente de amplificare a câmpului biofizic natural spre starea când acesta este conştient de ceea ce se întâmplă în jurul său. Când se ajunge în acest punct, câmpul biofizic poate fi trimis de la operator să examineze locuri îndepărtate. Şi atunci exrasenzitivitatea este atunci posibilă.
Psi-genele
Extrasenzitivitatea a fost de mare folos strămoşilor noştri în activităţile lor de vânătoare, adunare şi culegere a fructelor, rădăcinilor etc. Vânătorii care puteau găsi şi doborî animalele, prin selecţia naturală, aveau şanse mai mari să supravieţuiască. De aceea, vânătorii care posedau psi-gene erau selectaţi natural să supravieţuiască printr-un proces natural. Datorită acestui trecut psi-genele au crescut în acea perioadă.
Odată cu dezvoltarea agriculturii, această presiune selectivă a încetat să mai fie importantă. Astfel culturile „dezvoltate”, aşa cum este a noastră, au pierdut psi-genele. Aborigenii din Australia şi boşimanii din deşertul Calahari, care mai trăiesc încă în Epoca de Piatră, mai păstrează aceste aptitudini RV pentru o bună parte din populaţie.
Arderea şi persecutarea vrăjitoarelor în Evul Mediu au deselectat psi-genele la femeile din Vest, făcându-le mult mai rare. Se pare că bărbaţii din Europa sunt mult mai dotaţi decât femeile în domeniul RV. Alte culturi care nu au persecutat vrăjitoarele prezintă performanţe extrasenzoriale mai dezvoltate în rândul populaţiei feminine. Aceasta deoarece s-a constatat că femeile au predispoziţii de psi-amplificare, caracteristice sexului feminin.
Numai culturile care n-au persecutat persoanele cu abilităţi paranormale au păstrat un nivel ridicat de psi-gene. Indienii nord-americani au venerat abilităţile paranormale, astfel că aceştia au constituit un depozit valoros pentru aceste gene, în timp ce europenii le-au distrus.
Fosta Uniune Sovietică a efectuat cercetări în domeniul psi-genelor foarte mulţi ani, în timp ce în anii 1970, americanii de-abia demarau cercetările „pentru că aşa făceau comuniştii”. Cercetările acestora din urmă se bazau pe persoane dotate cu calităţi psihice şi pe fenomenele şi metodologia New Age. New Age reprezenta o mişcare culturală caracterizată prin credinţa în reincarnare şi în astrologie, cu preocupări pentru conştiinţa spirituală, meditaţie, vegetarism şi medicină holistică. Ca urmare, americanii au fost mai lenţi în îndeplinirea obiectivelor din domeniul psi, limitaţi fiind de modul de gândire din New Age, în detrimentul unei metodologii ştiinţifice. Spre deosebire de americani, ruşii ai studiat domeniul parapsihologic cu resursele a 20 de institute de cercetare. Printr-o evaluare sistematică a fenomenului psi, ruşii au început să descopere secretele ştiinţei paranormale.
Psi-genele din genomul persoanelor care participau la cursul de extrasenzitivitate afectau abilitatea acestor persoane pentru realizarea spionajului psihic. Joe McMoneagle nu a fost de acord cu modul sistematic de producere a extrsenzitivităţii folosit de Ingo Swann. McMoneagle gândea că psi-abilităţile latente existente în orice persoană erau un factor de cea mai mare importanţă în obţinerea performanţei în domeniul extrasenzitivităţii. Este adevărat că există persoane care prezintă mari aptitudini pentru ceea ce numim infoenergetică Aceasta dovedeşte că omul are sute de mii de ani de experienţă ca vânător-culegător, şi numai câteva mii ca agricultor, perioadă în care nu s-au deselectat toate psi-genele de la populaţiei.
Războaiele mondiale care au scuturat Europa au acţionat cu o puternică presiune selectivă pentru supravieţuirea celor cu psi-gene. Urmaşii celor care au luptat în război au mai multe psi-gene decât ceilalţi sau decât ar fi fost numai pace. Revista „Fortune” a considerat că persoanele prezente în top 500 CEO (chief executive officer) au o psi-intuiţie mai mare decât media. De asemenea aceştia prezintă reacţii precognitive.
Cercetările par să indice că există psi-gene primare şi secundare. Cele secundare sunt acelea care facilitează integrarea biofizică cu organismul şi care codifică reţelele neurale cu funcţii mai înalte pentru a realiza interfaţa cu energia biofizică. Cu alte cuvinte, acestea uşurează comunicarea informaţiei între câmpul biofizic şi creier. Aceste psi-gene secundare realizează un canal curat între creier şi corpul energetic. Psi-genele primare sunt acelea care oferă capabilităţi de spionaj psihic prin natura proteinelor ale căror coduri le stochează. Ele acţionează ca amplificatori psihotronici, baterii biofizice şi alte fenomene de nepătruns care sunt implicate în procese biofizice. Este ca şi cum corpul unor persoane acţionează ca generatori naturali psihotronici şi realizează stocarea psi-energiei. Cu cât o persoană posedă mai multe psi-gene cu atât mai mult energia biofizică este disponibilă pentru acţiuni psihoenergetice. Unele persoane sunt generatoare de energie îi sunt născute cu magnetism animal. Anton Mesmer a explorat acest fenomen şi l-a exploatat pentru obţinerea unor performanţe de magnetism natural în secolul al 18-lea.
Nivelurile mari de stres bazal ale omului actual eliberează un torent de hormoni şi de stimuli electrici care apar să închidă psi-genele. Această suprasolicitare până la urmă duce la apariţia cancerului. Prin urmare, fenomenele paranormale sunt destul de rare şi nu prezintă repetabilitatea de care este nevoie pentru verificări ştiinţifice. Astfel, stresul ne păstrează „normali”.
Activarea extrasenzitivităţii
Comutarea pe „deschis” a abilităţilor latente de infoenergtică a fost o sarcină pe care au trebuit să o rezolve atât cercetătorii din domeniul militar rusesc cât şi cei americani. Deoarece stresul interferă cu mecanismele infoenergetice este vital ca neurohormonii relaţionaţi la stres şi suprastimularea electrică care comutează pe off psi-genele să fie coborâte la un punct de unde să nu mai execute inhibiţia activităţii de tip infoenergetic. Care este mecanismul prin care stresul interferă cu acţinea infoenergetică? S-a descoperit că celulele creierului sunt conectate direct la sistemul imunitar. Atunci când gradul de stres este mare, creierul, prin conexiunile sale nervoase şi prin intermediul hormonilor, provoacă ca o varietate de proteine relaţionate de stres să fie eliberate în corp. Unele dintre acestea inhibă activitatea psi-genelor. Mai important, stările de anxietate păstrează nu permite intrarea în starea teta, despre care am văzut că este uşa către paranormal şi acţiuni infoenergetice.
Pentru executarea programelor infoenergetice este necesar a se învăţa un nou software mintal care să devină mime (obiceiuri), care să provoace creşterea raportului semnal-zgomot ale psi-fenomenelor. Ingo Swann a închinat mulţi ani încercărilor de a creşte raportul semnal-zgomot, pe care la oamenii obişnuiţi la apreciat a fi de 15 la sută rată a acurateţei, în contextul spionajului psihic. Învăţarea noilor mime pentru eliminarea ciclului feedback negativ care păstrează persoana în starea de anxietate este de asemenea vittal pentru iniţierea acţiunilor infoenergetice. Învăţarea acestor noi moduri de acţiune dă posibilitatea celui care învaţă tehnica energoinformaţională să intre în starea teta mult mai repede şi mai eficient. Noile mime pot fi de folos la incalcularea abilităţii infoenergetice, precum au şi rolul de a amplifica procesul de iniţiere a procesolor energoinformaţionale. Deoarece multe persoane sunt stresate la serviciu, învăţarea unui sistem de management al stresului, poate fi considerat ca o primă etapă a procesului extrasenzorial. Acesta dezvoltă de asemenea şi intuiţia, până la graniţa paranormalului. Această metodologie mai cuprinde tehnicile de eliberare a energiei biofizice, precum şi cele de dezvoltate a abilităţilor extrasenzoriale. Un sistem eficient de formare a spionilor psihici trebuie să inducă în stilul de muncă al oamenilor utilizarea mimelor ceea ce va deschide calea obţinerii abilităţilor paranormale. În momentul creşterii eficienţei în muncă, rămâne suficient de multă energie biofizică pentru zona extrasenzorială. Prin includerea mimelor normale care se creează în procesul muncii în antrenare pentru acţiuni extrasenzoriale, persoanele vor practica automat etapele preliminarii ale infoenegeticii. Efectul net al acestei perfecţionări este îmbunătăţire abilităţilor extrasenzoriale, ca şi dezvoltarea inteligenţei şi a rezistenţei la efort.
Metoda cinema
Metoda cinema este indicată pentru curăţarea minţii unei persoane, utilizând infonergetica ca imagini în mişcare. Aplicarea acestei metode este al doilea pas care urmează pentru intrarea în starea teta. Atunci când se urmăreşte un ecran de cinema, noi încetăm să ne mai vorbim nouă înşine. Astfel se comută pe off dialogul intern, neîncetată conversaţie mentală pe care o avem în capul nostru. Liniştea mintală este un al doilea iniţiator al infoenergetiii (primul este de obicei relaxarea, prin utilizarea tehnicilor de management al stresului).
Atenţia direcţionată
Atenţia direcţionată reprezintă utilizarea directă a percepţiei şi a imaginilor mentale pentru studierea acţiunilor extrasenzorale. Curăţarea minţii prin focalizarea atenţiei direcţionate asupra imaginilor mentale este cel mai puternic mijloc de dezvoltare a acţiunilor extrasenzoriale. Atenţia direcţionată este similară unui laser mintal care focalizează conştienţa într-o rază coerentă care poate utiliza în întregime informaţia adusă de corpul biofizic în timpul acţiunilor extrsenzoriale. Odată direcţionată atenţia, aceasta poate fi utilizată pentru spionarea unor locaţii aflate la mare depărtare.
Extrasenzorialitatea de grup
Spionii psihici americani au descoperit că abilitatea de a vedea la distanţă atunci când făceau parte dintr-un grup amplifica aceasta. Cu cât erau mai mulţi spioni psihici însărcinaţi cu o anumită sarcină, cu atât creştea abilitatea de a reuşi în acţiunile de tip psihotronic. Creştea foarte mult rezoluţia imaginilor obţinute cu atât mai mult cu cât era mai mare numărul spionilor psihici. Cu cât grupul era mai adaptiv şi dispunea de energie biofizică mai mare, cu atât creştea potenţialul paranormal. Pentru creşterea potenţialului paranormal, ruşii foloseau generatoare psihotronice. Americanii, în schimb, sub auspiciile lui CIA, foloseau în acelaşi scop grupuri mari de oameni care lucrau împreună . Aceasta se datora faptului că aceste câmpuri biofizice individuale au calitatea de a se contopi într-un mare câmp biofizic, care era mai mare decât suma părţilor constituente. Acest câmp biofizic de grup putea depăşi restricţiile PDF. PDF (Paranormal Damping Field) reprezintă psi-câmpul deosebit de puternic incalculat în populaţie de către cei ce deţin puterea pentru a reduce abilităţile paranormale. Astfel se obţine o acţiune infoenergeică mult mai dezvoltată. David Morehouse, în cartea sa „Războinicul psihic”, vorbeşte că prin astfel de mijloace s-a ajuns la o acurateţe de 80 la sută. Prin conectarea spionilor psihici americani pentru operaţiuni de tipul descris, spionii psihici âşi conectau câmpurile biofizice pentru a produce un efect de grup ale abilităţilor paranormale.
S-a observat că odată cu prelungirea activităţii de grup, creşte şi acurateţea acţiunilor întreprinse. Aceasta deoarece câmpurile biofizice ale membrilor individuali se „coalizează” într-o „minte” a grupului unificat. şi amplificat de grup, creşte câmpul biofizic al fiecărui spion fizic de la funcţionarea sa morfogenetică latentă la conştienţa asupra mediului (conştiinţa primară), atunci când se pot desfăşura activităţi infoenergetice.
În timpul liber, s-a folosit vederea la distanţă de tip extrasenzorial de grup, de către spionii psihici americani pentru a urmări OZN-uri şi pentru a explora diverse situri de pe glob sau din afara sa. Jim Marrs în cartea sa „Agenda străinilor” furnizează multe informaţii în această direcţie.
Efectul „cea de a suta maimuţe”
Efectul „cea de a suta maimuţă” este o binecunoscută anecdotă despre răspândirea mimelor prin influenţarea de la distanţă. Cu câţi mai mulţi oameni practică o mimă ( o activitate obişnuită sau o acţiune), cu atât mai uşoară devine pentru grup. Este un fenomen observat că există un prag al numărului de persoane sau de animale care folosesc aceeaşi mimă după care mima devine obicei pentru întreaga rasă sau specie. Cel mai bun exemplu este cel cu maimuţa japoneză care a învăţat să spele nisipul de pe orezul sălbatic în mare. Alţi membri ai turmei au copiat această mimă. Odată ce 100 de maimuţe au învăţat această acţiune, mima respectivă a apărut în mod miraculos şi pe alte insule, foarte depărtate faţă de insula de origine a mimei. Aceasta s-a întâmplat chiar la maimuţe care nu s-au văzut şi care nu au intrat în contact.
Efectele câmpului biofizic şi interacţiunea sa cu câmpurile altor membri ai speciilor par să indice că atunci când se ajunge la un număr suficient de mare de câmpuri biofizice care aparţin unui grup unde s-a învăţat o mimă nouă, orientarea spre această mimă se răspândeşte prin telepatie spontană. Aceasta este valabil şi pentru acţiunile extrasenzoriale. Cu cât sunt mai mulţi practicanţi ai infonergeticii, cu atât le este altora mai uşor să înveţe această activitate. Primii spioni psihici americani petreceau 12 ore pe zi, 7 zile din săptămână, timp de 18 luni, să înveţe vederea la distanţă de tip extrasenzorial. Această perioadă s-a redus în prezent la 6 luni. De asemenea, performanţele de acurateţe care se obţin în prezent sunt mai bune decât la primii cursanţi. şi a devenit mai uşor de învăţat datorită efectului „cea de-a sută maimuţă”. În viitor mult mai multe persoane vor fi capabile să practice cu succes spionajul psihic şi cu o mai mare acurateţe.
Amplificarea de grup a psi
Extrasenzorialitatea amplificată de grup şi telepatia pot, de asemenea, să amplifice psi-aptitudinile latente ale unei persoane. În cadrul grupului extrasenzorial acestea se dezvoltă, iar câmpul biofizic al individului se amestecă cu al grupului, ceea ce conduce la amplificarea procesului. Amplificarea de grup a câmpurilor biofizice permite câmpului biofizic individual să se dezvolte din starea latentă (funcţionarea morfogenetică), până ajunge să fie realizeze ceea ce îl înconjoară (conştienţa primară). Mult mai târziu se poate să devină auto-conştient (conştienţă de nivel înalt), atunci când , telepatia şi percepţia extrasenzorială (ESP) devin obişnuite. Atunci când câmpul biofizic al persoanei părăseşte mintea grupului, acesta îşi pierde starea amplificată, dar rămâne cu dezvoltarea conştienţei naturale. Continuarea practicii de amplificare de către grup a telepatiei şi ESP conduce la o accelerare a acestei dezvoltări, susţinută prin mintea grupului. Astfel persoanele individuale pot ajunge la maximum de performanţe privind psi-genele lor în câteva luni, nu în ani cum s-ar ajunge prin alte metode.
În plus, genomul poate să se schimbe în urma efectelor câmpului biofizic, astfel câmpul biofizic amplificat de grup poate fi utilizat pentru schimbarea materialului genetic al grupului pentru dezvoltarea unor noi psi-gene, sau, cum au acţionat sovieticii, pentru a influenţa de la distanţă alte persoane, îmbolnăvindu-le. Prin astfel de metode, cursanţii psi-deficienţi pot ajunge la o psi-funcţionare optimă. Prin această tehnologie, orice persoană poate fi antrenată în domeniul spionajului psihic, indiferent de materialul genetic cu care este iniţial dotat.
Aceste metode au fost folosite în institutele de cercetări în domeniul psi ale forţelor armate ale marilor puteri, precum şi de corporaţii importante cum ar fi Sony. Efectele menţionate anterior explică cum orice grup de persoane poate utiliza ESP ca un instrument în cercetările sale sau pentru a provoca schimbări fiziologice în beneficiul sănătăţii şi al longevităţii.
Acţiunile infoenergetice s-au dovedit deosebit de utile în obţinerea unor informaţii care nu ar fi fost posibil să se obţină prin alte mijloace. Această noua metodologie prezentată aici va fi de folos persoanelor care practică CRV, prin stilul folosit de americani, sau, prin stilul rusesc, ERV.
Col. dr. Emil Străinu
Bibliografie
1. Emil Străinu , Războiul Psihotronic şi Cîmpul de luptă mental, Ed. Universităţii Naţionale de Apărare „Carol I”, Bucureşti 2006;
2. Emil Străinu , Emil Stan , War in Cyberspace, Ed. Sophia, Bucureşti 2001: